LEGEA 52/2003

           1. Scopul Legii nr.52/2003
Legea nr.52/2003 urmăreşte realizarea deschiderii şi transparenţei în activitatea administrativă şi, prin acesta, sporirea gradului de responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean, prin atragerea cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi prin implicarea cetăţenilor în procesul de elaborare a actelor normative.
Legea nr.52/2003 stabileşte regulile procedurale minimale pentru asigurarea transparenţei decizionale în administraţia publică. Acesta înseamnă ca orice autoritate a administraţiei publice are deplină libertate de a stabili reguli proprii privind transparenţa decizională pentru a asigura creşterea deschiderii către cetăţeni şi stimularea într-un grad mai înalt a participării acestora în procesul de luare a deciziilor administrative şi în cel de elaborare a actelor normative.

          2. Domeniul de aplicare a Legii nr.52/2003
– procesul de elaborare a actelor normative de către autorităţile administrative cărora li se aplică Legea nr.52/2003 (definit, în art.3 lit.(c) din lege, ca proces de redactare a unui proiect de act normativ). Este vorba doar despre elaborarea actelor administrative normative, nu şi a celor cu caracter individual. Actele normative sunt cele care au aplicabilitate generală, produc efecte “pentru toţi”, deci cu caracter general şi impersonal. (art.3 lit.(a) din lege).
– procesul de luare a deciziilor administrative de către autorităţile administrative cărora li se aplică Legea nr.52/2003 (definit, în art.3 lit.(b) din lege, ca proces deliberativ desfăşurat de autorităţile publice).

           3. Excepţiile de la aplicarea Legii nr.52/2003
a. Elaborarea actelor administrative individuale.
b. Procesele de elaborare a actelor normative şi şedinţele în care sunt prezentate:
• informaţii clasificate privind apărarea naţională, siguranţa naţională şi ordinea publică, interesele strategice economice şi politice ale ţării, precum şi deliberările autorităţilor;
• informaţii a căror publicitate aduce atingere principiului concurenţei loiale şi care privesc valorile, termenele de realizare şi datele tehnico-economice ale activităţilor comerciale sau financiare;
• informaţii cu privire la datele personale (o excepţie similară există şi în cadrul Legii nr. 544/2001, motiv pentru care sunt valabile dezvoltările făcute cu ocazia comentariilor la acea lege).

          c. În situaţii excepţionale, care impun adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, actele normative se supun adoptării în procedura de urgenţă, ceea ce exclude procedura de punere în dezbatere publica (art. 7 alin. 13 din lege).

              4. Modalităţi privind implicarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite în procesul decizional
4.1. Participarea la procesul de elaborare a actelor normative
Proiectele de hotărâri cu caracter normativ care urmează a se discuta în şedinţele consiliului local:
• se aduc la cunoştinţa locuitorilor comunei Ivești cu cel puţin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare şi adoptare, printr-un anunţ inserat în site-ul propriu, afişat la sediu într-un spaţiu accesibil publicului şi transmis către mass-media locală, în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu modificările şi completările ulterioare; anunţul cuprinde:
a. expunerea de motive privind necesitatea adoptării proiectului de hotărâre de către consiliul local;
b. textul complet al proiectului de hotărâre;
c. termenul limită, locul şi modalitatea în care cei interesaţi pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de hotărâre.

Anunţul referitor la elaborarea unui proiect de hotărâre cu relevanţă asupra mediului de afaceri se transmite de către iniţiator asociaţiilor de afaceri şi altor asociaţii legal constituite, pe domenii specifice de activitate.
• se transmit spre analiză şi avizare autorităţilor publice interesate numai după definitivare, pe baza observaţiilor şi propunerilor formulate;
• se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare, în cazul cărora se impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
Dacă o asociaţie legal constituită sau o altă autoritate publică cere în scris organizarea de întâlniri pentru dezbaterea publică a proiectelor de hotărâri cu aplicabilitate generală, acestea se organizează în cel mult 10 zile de la publicarea datei şi locului unde urmează să fie organizate.

                  4.2. Participarea la procesul de luare a deciziilor
La dezbaterea publică participă în mod obligatoriu iniţiatorul proiectului de hotărâre şi personalul din compartimentul de specialitate care a redactat raportul la proiectul de hotărâre, precum şi reprezentanţii autorităţii publice sau ai asociaţiei legal-constituite care au solicitat organizarea dezbaterii publice.
Dezbaterile, propunerile şi sugestiile participanţilor se consemnează într-un proces-verbal şi se înregistrează pe bandă magnetică, şi se transmit împreună cu recomandările scrise iniţiatorului proiectului.
Dacă în urma propunerilor şi observaţiilor primite se aduc modificări proiectului de hotărâre şi expunerii de motive iniţiale, vor fi reformulate în mod corespunzător, astfel încât acestea să se refere la forma proiectului de hotărâre care va fi transmis spre avizare compartimentului de specialitate.

                Anunţul privind şedinţa publică:
• se afişează la sediul Consiliului local într-un spaţiu accesibil publicului, inserat în site-ul propriu şi se transmite către mass-media, cu cel puţin 3 zile înainte de desfăşurare;
• se aduce la cunoştinţa cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite care au prezentat sugestii şi propuneri în scris, cu valoare de recomandare, referitoare la unul dintre domeniile de interes public care urmează sa fie abordat în şedinţa publică;
• conţine data, ora şi locul de desfăşurare a şedinţei publice, precum şi ordinea de zi.
Difuzarea anunţului şi invitarea specială a unor persoane la şedinţa publică sunt în sarcina domnului Bejan Mircea – secretarul comunei Ivești; Punctele de vedere exprimate în cadrul şedinţelor publice au valoare de recomandare.
Minuta şedinţei publice, incluzând şi votul fiecărui membru, cu excepţia cazurilor în care s-a hotărât vot secret, va fi afişată la sediul consiliului local şi publicată în site-ul propriu.

Recomandările scrise ale cetăţenilor cu privire la un proiect de hotărâre pot fi depuse la primăria Ivești, compartiment secretar, sau în format electronic la adresa de e-mail: [email protected]

2015

2016

2017

2018

INFORMAŢII DE INTERES PUBLIC
COMUNICATE DIN OFICIU

ACTELE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZEA ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREACONSILIULUI LOCAL ȘI PRIMĂRIEI COMUNEI IVEȘTI, JUDETUL VASLUI

• Constituţia României (art. 120 şi art. 122)
• Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, cu modificările şi completările ulterioare
• Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare
• Legea – cadru nr. 195/2006 a descentralizării
• Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
• Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată
• Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice
• Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicată
• Legea – cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
• G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare
• G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzator functiilor contractuale si a criteriilor de promovare in grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar platit din fonduri publice
• G. nr. 1.344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, cu modificările şi completările ulterioare
• G. nr. 833/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective, cu modificările şi completările ulterioare

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

• Primar
• Viceprimar
• Secretarul comunei
• Compartimentul buget, contabilitate, impozite și taxe
• Compartimentul stare civilă, autoritate tutelară și asistență socială
• Compartiment agricultură, fond funciar, registrul agricol
• Compartiment urbanism și amenajarea teritoriului
• Compartiment administrativ gospodăresc
• Cămin cultural
• Bibliotecă comunală
• Serviciul voluntar pentru situații de urgență
• Centrul de asistență copii după programul școlar

PROGRAMUL DE FUNCŢIONARE

LUNI – VINERI: 8,00 – 16,30

PAUZĂ: 12,00 – 12,30

PROGRAMUL DE AUDIENŢE

PRIMAR – NISTOR DUMITRACHE – în fiecare zi de luni;

VICEPRIMAR – PRISECARU TINEL – în fiecare zi de miercuri;

SECRETAR – BEJAN MIRCEA – în fiecare zi de joi.

NUMELE ŞI PRENUMELE FUNCŢIONARULUI RESPONSABIL CU DIFUZAREA INFORMAŢIILOR DE INTERES PUBLIC

BEJAN MIRCEA – SECRETARUL COMUNEI IVEȘTI

COORDONATELE DE CONTACT ALE CONSILIULUI LOCAL ȘI PRIMĂRIEI COMUNEI IVEȘTI, JUDETUL VASLUI

Sediul: Sat Ivești, comuna Ivești, județul Vaslui
Telefon/fax: 0235/428586

Adresă e–mail: [email protected]
Adresa paginii de Internet: www.comunaivesti.ro

LISTA CUPRINZÂND DOCUMENTELE DE INTERES PUBLIC

1. Strategia de dezvoltare a comunei Ivești,
2. Hotărârile Consiliului local cu caracter normativ.
3. Expuneri, rapoarte, informări prezentate în şedinţele ordinare şi extraordinare ale Consiliului local.
4. Procesele verbale ale şedinţelor ordinare şi extraordinare ale Consiliului local.
5. Dispoziţiile Primarului comunei Ivești cu caracter normativ.
6. Contul anual de execuţie bugetară.
7. Planul anual de achiziţii.
8. Raportul anual de activitate al Primarului comunei Ivești.
9. Rapoartele anuale ale consilierilor locali, viceprimarului precum şi a comisiilor de specialitate.
10. Sinteze, statistici privind proiectele cu finanţare externă derulate în cadrul Consiliului local.
11. Declaraţiile de avere şi de interese ale consilierilor locali.
12. Declaraţiile de avere şi de interese ale funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate.
13. Hărţi cuprinzând Planul de amenajare a teritoriului comunei Ivești, Planuri urbanistice zonale şi Planuri urbanistice de detaliu.
14. Studii de mediu.
15. Liste de investiţii.
16. Lista calamităţilor produse la drumurile sătești, instituţiile şi serviciile de interes local.
17. Hotărârile judecătoreşti irevocabile, în care este parte Consiliul local, primaria.
18. Documente şi contracte de achiziţii publice încheiate.
19. Raportul asupra situaţiei gestionării bunurilor din domeniul public şi privat al comunei.
20. Lista cu inventarierea anuală a bunurilor aparţinând comunei Ivești.
21. Statul de funcţii.
22. Planul de gestiune a deşeurilor.
23. Planul de ocupare a funcţiilor publice.
24. Inventarul cu bunurile din domeniul public şi privat al comunei Ivești.
25. Programul anual propriu pentru acordarea de finanţări nerambursabile.
26. Raportul cu privire la contractele de finanţare nerambursabilă încheiate în cursul anului fiscal precedent.
27. Situaţia privind apartenenţa politică a consilierilor locali.
28. Raportul anual privind transparenţa decizională.
29. Raportul anual de activitate al instituţiei conform Legii nr. 544/2001.
30. Rapoartele şi documentele produse de comisia de disciplină şi comisia paritară

MODALITĂŢILE DE CONTESTARE A DECIZIEI AUTORITĂŢII SAU A INSTITUŢIEI PUBLICE ÎN SITUAŢIA ÎN CARE PERSOANA SE CONSIDERĂ VĂTĂMATĂ ÎN PRIVINŢA DREPTULUI DE ACCES LA INFORMAŢIILE DE INTERES PUBLIC SOLICITATE

În articolul 21 şi 22 din legea nr 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public sunt prevăzute modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate:

“ART. 21 (1)Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunostinta de către persoana lezata.
(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte intemeiata, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cat şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate impotriva celui vinovat.

ART. 22  (1) În cazul în care o persoana se considera vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a carei raza teritorială domiciliază sau în a carei raza teritorială se afla sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plîngerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau instituţia publica sa furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi sa plătească daune morale şi/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curţii de apel este definitiva şi irevocabilă.
(5) Atât plângerea, cat şi apelul se judeca în instanta în procedura de urgenta şi sunt scutite de taxa de timbru.”

Principii ce rezultă din jurisprudența CEDO în cauzele privind neexecutarea hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva unui debitor public

– Administraţia constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6 din Convenție de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi.

– Pasivitatea creditorului nu poate constitui o justificare pentru neexecutarea unei hotărâri deoarece nu este rezonabil să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o hotărâre împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită sau să intenteze noi acţiuni împotriva autorităţii pentru a obţine executarea obligaţiei în cauză.

– În unele cazuri este necesar ca creditorul să efectueze anumite demersuri procedurale care să permită sau să accelereze executarea unei hotărâri. Obligaţia de cooperare, care îi revine unei persoane, nu trebuie să depăşească totuşi strictul necesar şi, în orice caz, nu exonerează administraţia de obligaţia pe care i-o impune Convenţia de a acţiona din proprie iniţiativă şi în termene rezonabile, bazându-se pe informaţiile de care dispune, pentru a respecta hotărârea pronunţată împotriva sa.

– Obligația instituită de lege în sarcina creditorului de a depune o cerere scrisă pentru executare, o copie a actului de identitate și/sau o copie a hotărârii definitive, învestite cu formulă executorie constituie formalități rezonabile, neputând fi considerate acte de executare silită. În situația în care creditorul nu depune documentația prevăzute de lege, este important ca debitorul să îl informeze cu privire la formalitățile necesare pentru executare.

– Refuzul creditorului de a efectua formalități legale rezonabile pentru executarea hotărârii reprezintă o imposibilitate obiectivă de executare. Refuzul creditorului de a coopera, atunci când îndeplinirea obligației autorităților implică în mod necesar cooperarea acestuia, constituie un caz de imposibilitate obiectivă de executare (de ex., refuzul creditorului de a permite accesul pe terenul său pentru ridicarea unui stâlp).

– Constituie imposibilitate obiectivă de executare și situația în care hotărârea judecătorească obligă autoritatea să efectueze un act care nu mai putea fi adus la îndeplinire în momentul pronunțării hotărârii (de ex., reintegrarea pe postul de director, în condițiile în care mandatul corespunzător funcției de director expirase la momentul la care s-a pronunțat hotărârea; reluarea unei proceduri de adjudecare, în condițiile în care a dispărut obiectul de adjudecat). Imposibilitatea de cuantificare a sumei de plată determină o imposibilitate obiectivă de executare (de ex., obligarea la plata unor suplimente salariale, fără a se stabili prin hotărâre cuantumul acestora și în absența unui act normativ care să stabilească cuantumul, procentul sau care să ofere criterii de determinare concretă a acestora).

– În schimb, refuzul autorităților de a executa o hotărâre, invocând argumente care nu fuseseră aduse la cunoștința instanței de fond, nu poate reprezenta o imposibilitate obiectivă de executare. De asemenea, refuzul de executare întemeiat pe elemente de fapt care fuseseră analizate și respinse de instanțele judecătorești, nu poate reprezenta o imposibilitate obiectivă de executare.

– Pronunțarea unei noi hotărâri, care obligă autoritatea debitoare la plata unor despăgubiri/zi întârziere pentru neexecutare, constituie o dovadă că executarea era la acel moment posibilă, în ciuda susținerilor debitoarei privind imporibilitatea de executare.

– Autoritățile nu se pot sustrage executării unei hotărâri judecătoreşti, invocând interpretarea incorectă a legii interne sau a situației de fapt din partea instanţelor naţionale, repunând astfel în discuţie fondul cauzei. Chiar dacă ar exista o divergenţă de interpretare, pe baza principiului supremaţiei dreptului într-o societate democratică, hotărârea definitivă pronunţată de instanţele naţionale prevalează față de opinia autorităţilor administrative, iar acestea sunt obligate să se conformeze în întregime. În plus, în unele situații în care autoritățile au invocat aceste aspecte, CEDO le-a reproșat acestora că nu au introdus căile de atac ordinare împotriva hotărârii judecătorești criticate.

– Autoritatea nu se poate prevala de o imposibilitate obiectivă de executare, dacă această imposibilitate nu a fost constatată în cadrul unei proceduri judecătoreşti sau administrative, opozabile creditorului. O scrisoare simplă a debitoarei, prin care informează partea interesată de ”imposibilitatea” executării, nu constituie un motiv de exonerare.

– În situația obținerii unei hotărâri care constată imposibilitatea executării, autoritatea trebuie să facă demersuri pentru a asigura executarea prin echivalent.

– În situația în care autoritatea invocă imposibilitatea executării deoarece situația juridică din cauză este neclară (de ex., situația imobilului de predat), CEDO consideră că este datoria autorităţilor şi nu a creditorului să clarifice situaţia juridică.

– Autoritatea debitoare nu trebuie să facă acte prin care să determine imposibilitatea de executare (de ex, vânzarea apartamentului în litigiu în timpul procesului intentat de reclamant).

– Chiar dacă dispozitivul hotărârii nu pune în sarcina autorităţilor nicio obligație precisă (de ex., dacă se dispune anularea unui act al administrației), hotărârea trebuie executată, deoarece obligația de executare a unei hotărâri nu se limitează la dispozitiv, ci trebuie să aibă în vedere și considerentele. Dacă totuși hotărârea obținută nu este susceptibilă de executare, fiind necesară introducerea unei noi acțiuni pentru stabilirea detaliilor privind executarea, autorităţile sunt cele care trebuie să facă acest demers.

– Executarea în mod defectuos a unei hotărâri judecătorești, fapt constatat fie de instanțele naționale, fie în mod direct de CEDO, atrage încălcarea Convenției (de ex., emiterea unei noi decizii privind pensia sau a unei decizii de reintegrare care sunt anulate ulterior de instanța de judecată).

– Chiar dacă neexecutarea unei hotărâri se datorează unei alte autorități a statului decât instituția debitoare, statul rămâne responsabil pentru încălcarea Convenției.

– Simpla susținere a autorității că ar fi executat nu este suficientă, în măsura în care nu se coroborează cu alte elemente de probă.

– Printr-o contestație la executare nu se poate repune în discuție fondul, afectând autoritatea de lucru judecat a titlului reclamantei.

– Suspendarea executării unei hotărâri pronunțate împotriva statului nu este în esență contrară Convenției, deoarece și debitorul public trebuie să aibă posibilitatea de a invoca fapte apărute după pronunțarea hotărârii definitive. Totuși, în materii importante pentru reclamant (cum ar fi dreptul muncii), autoritățile trebuie să acționeze cu diligență sporită pentru a asigura executarea rapidă.

– În absența unei hotărâri de suspendare a executării, faptul că o contestație la executare este în curs nu justifică un refuz de executare. Emiterea unei decizii de suspendare de către debitoare nu justifică neexecutarea.

– În situația în care creditorul este nemulțumit de modalitatea în care s-a făcut executarea, autoritățile sunt obligate să depună diligențele necesare pentru a stabili, în cadrul procedurilor judiciare inițiate de creditorul nemulțumit, dacă și-au executat în mod corect obligația.

– O creanță împotriva statului, rezultată dintr-o hotărâre judecătorească, rămâne validă și trebuie executată, chiar dacă potrivit legislației interne dreptul de a cere executarea silită s-a prescris. Constatarea de către instanțele naționale a prescrierii dreptului creditorului de a cere executarea silită nu înlătură obligația de executare a hotărârii interne, având în vedere că aceasta nu a fost nici anulată, nici modificată.

A. Particularități în cauzele referitoare la hotărâri judecătorești privind obligația de a da (o sumă de bani)

– Statul nu poate să invoce lipsa resurselor financiare pentru a justifica neexecutarea unor hotărâri judecătorești.

– În situația în care creditorul și autoritatea debitoare au creanțe reciproce operează compensarea; în acest caz nu trebuie distins între bugetul local și bugetul de stat.

– Formularea unei contestaţii la executare în scopul stabilirii cuantumului datoriei nu este, în principiu, contrară Convenției.

B. Particularități în cauzele referitoare la hotărâri judecătorești pronunțate împotriva unor societăţi faţă de care statul este responsabil

– Pentru ca statul să poată fi exonerat de răspundere pentru acţiunile şi omisiunile unei societăți comerciale/companii naționale, aceasta trebuie să beneficieze de o independenţă instituţională şi operaţională suficientă faţă de autorităţi.

– Faptul că o procedură de lichidare judiciară este în curs/ finalizată în privinţa unei societăţi faţă de care statul este responsabil, nu justifică neplata unei creanţe izvorâte dintr-o hotărâre definitivă. Chiar dacă derularea unei proceduri de faliment poate justifica o anumită întârziere în plata unei creanţe, statul nu poate să invoce lipsa resurselor financiare pentru a justifica neexecutarea unor hotărâri judecătorești.

C. Particularități în cauzele referitoare la hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit obligația de reintegrare pe post și/sau plata drepturilor salariale

– Reorganizarea/restructurarea activității nu constituie un motiv întemeiat pentru a refuza executarea unei hotărâri; CEDO estimează că, dacă ar accepta acest argument, ar echivala cu a admite că administrația se poate sustrage executării unei hotărâri invocând eliminarea postului din organigramă. În situația invocării unui astfel de motiv, autoritatea trebuie să se adreseze unei instanțe care să constate prin hotărâre definitivă imposibilitatea de reintegrare pe postul deținut anterior.

– Nu se poate reproșa creditorului că a refuzat un post de execuție, în măsura în care acesta era inferior celui pe care îl deținuse. Nu se poate reproșa creditorului nici că nu s-a înscris la concursul de ocupare a postului, în condițiile în care hotărârea internă impunea debitoarei o obligație necondiționată de reîncadrare. În schimb, dacă creditorul refuză în mod nejustificat să accepte posturile oferite, fapt constatat printr-o hotărâre judecătorească, debitorul se află într-o imposibilitate obiectivă de executare.

– Obligația de reintegrare ia sfârșit în momentul în care creditorul se pensionează sau la deschiderea procedurii lichidării judiciare împotriva debitoarei.

– Obligația de plată a salariilor subzistă până în momentul reintegrării efective/momentul în care obligația de reintegrare a luat sfârșit. Obligația de plată a salariilor include și obligația de plată a contribuțiilor sociale aferente.

– După reintegrarea pe post, acordarea unui salariu inferior echivalează cu o neexecutare parțială.

D. Particularități în cauzele privind executarea cu întârziere

– În principiu, în absența unei justificări rezonabile, executarea unei hotărâri cu o întârziere mai mare de 1 an constituie o încălcare a Convenției. Durata procedurilor administrative nu constituie o justificare rezonabilă pentru întârziere.

– Caracterul rezonabil al termenului de executare trebuie să fie apreciat ţinând seama în special de complexitatea procedurii de executare, de comportamentul creditorului şi al autorităţilor competente. Totuși, indiferent de complexitatea procedurilor de executare sau a sistemului bugetar, statul este obligat să garanteze oricărei persoane dreptul la executarea hotărârilor într-un termen rezonabil.

– Executarea cu întârziere este imputabilă autorității dacă a fost determinată de introducerea unei contestații la executare care a fost respinsă de către instanța națională.

– Eşalonarea plăţilor pe perioade excesive constituie o încălcare a Convenției. Totuși, în situații excepționale, determinate de cuantumul și numărul creanțelor, măsurile de eșalonare a plății creanțelor, luate pentru menţinerea echilibrului bugetar, sunt conforme Convenției.

– Prin executarea cu întârziere (mai mare de 1 an), creditorii suferă un prejudiciu moral, care nu poate fi compensat prin simpla constatare a încălcării Convenției, fiind necesară acordarea unor sume cu titlu de daune morale. Autoritatea debitoare datorează daune morale chiar dacă a compensat prejudiciul material cauzat de executarea cu întârziere (de ex., debitul a fost actualizat cu rata inflației).

https://sgg.gov.ro/new/guvernare-transparenta-deschisa-si-participativa-standardizare-armonizare-dialog-imbunatatit-cod-sipoca-35/